Aproape ca a mai trecut un an si altul e gata sa inceapa… Decorul s-a schimbat deja in urbea noastra, peste tot sunt lumini stralucitoare, brazi impodobiti si o atmosfera de sarbatoare. Nu e de mirare, Craciunul bate la usa, …. insa suntem oare gata sa-l primim? Craciunul este prin excelenta o sarbatoare in care Dumnezeu ne invita prin Fiul Sau sa fim deschisi unii cu altii, sa uitam de prejudecati, sa lasam la o parte indiferenta fata de adevarul Nasterii Mantuitorului nostru. Ne facem daruri si suntem preocupati cu pregatirile de Craciun; colindam prin magazine, trimitem felicitari, ne intalnim sau vorbim la telefon cu cei cu care am uitat sau am neglijat sa tinem legatura; toti sunt parca mai primitori in acesta perioada, bogati sau saraci impartasim aceeasi bucurie, caci am asteptat un an intreg aceasta sfanta zi ca sa ne bucuram impreuna si sa ne laudam in Domnul, care a parasit cerul pentru a cobora intr-o iesle. In 1 Corinteni 30:31, apostolul Pavel ne spune ca “El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare pentru ca, dupa cum este scris: Cine se lauda, sa se laude in Domnul.” Invitatia “Sfintelor Scripturi” este ca noi sa ne adapam din acest Izvor de apa vie, nu doar de Craciun, ci in tot restul anului, caci intelepciunea, neprihanirea, sfintirea si rascumpararea puse la dispozitia omului pactos de Cel Prea Inalt inseamna nimic altceva, decat har. 

Pentru mine, fiecare Craciun a fost deosebit de frumos si ma refer la faptul ca atmosfera speciala pe care o traiam cu aceasta ocazie exista doar pentru ca noi am ramas dintotdeauna o familie foarte unita. In copilarie, imi petreceam Craciunul cu fratii si parintii la tara, la bunici. Colindam din casa-n casa, iar dupa aceea, cand au trecut anii si am devenit adolescenti, organizam colindul impreuna cu fratii mei si cu alti tineri de varsta noastra. Un Craciun de care imi voi aminti tot restul vietii este cel de anul trecut, cand am fost invitati de un grup de tineri sa mergem ca de obicei, cu colindul. Ei se ocupasera de tot, nu trebuia decat sa ii insotim, insa fara nici o explicatie, eu m-am hotarat mai greu sa ma alatur lor si fratilor mei, Ciprian, Eugen si Mihai. Am acceptat in cele din urma, si Craciunul 2007 a ramas pentru mine ca o investitie sufleteasca, pentru ca a fost ultima data cand am mai avut sansa de a merge la colindat alaturi de Ciprian. Acesta ne-a parasit pe 11 iunie 2008, la numai 25 de ani, viata lui fiind rapusa in mod tragic, in urma unui accident. Ma gandesc si acum cu nostalgie, ca daca el n-ar fi insistat acum un an, sa fac parte din grupul de colindatori, de parca ar fi stiut ca era ultimul nostru Craciun impreuna, as fi regretat toata viata ca am ratat aceasta sansa, de a mai fi impreuna inca o data. 

Povestea mea s-ar putea incheia aici, dar trebuie sa recunosc ca imi e dor de Ciprian si ca pastrez inca in suflet, imaginea lui, de frate mai mare. Insa stiu ca el se afla acum in cer, acolo unde totul este pace, liniste, bucurie si armonie. Cred ca vom ajunge noi toti in acel loc minunat, unde cu siguranta, Tatal Ceresc ne-a pregatit fiecaruia o casa. Si acest lucru este posibil si datorita Craciunului, caci prin Duhul Sfant, Fecioara a nascut un Fiu, pe Isus din Nazaret, pentru ca poporul lui Dumnezeu sa fie mantuit de pacate. 

Bucuria ne va lumina si ne va incalzi sufletele in noaptea de Craciun, caci El a platit pretul impacarii omului cu Dumnezeu. Sa ne umilim sufleteste, sa nu obosim in a face binele si sa nu ii uitam nici pe cei care desi sarbatoresc Craciunul, privesc sarbatoarea aceasta doar ca pe o traditie, fara sa inteleaga ca este momentul cand au de facut o alegere. Sarbatorim acum, prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni, si totodata, prin aceasta comemorare, mintea noastra este calauzita spre asteptarea celei de-a doua veniri a lui Hristos, la sfarsitul timpurilor. Sa mergem deci, cu bucurie in Casa Domnului si sa ii oferim lui Dumnezeu la randul nostru, o casa in care Fiul Sau sa Se poata naste. Scriptura spune ca Fecioara “a născut pe Fiul ei cel întai nascut, L-a înfasat în scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:7) Sa Il lasam pe Isus din Nazaret sa se nasca inca o data, de acest Craciun, nu doar in caminurile noastre, ci si in casa inimii noastre. 

Traind in lumina acestor ganduri, sufletul nostru va deveni cu adevarat templul Duhului Sfant. Peste putin timp se va incheia si anul 2008, de aceea, de ce nu am folosi acest prilej pentru a privi din punct de vedere spiritual, spre ceea ce am lasat in urma? Sa ne intrebam ce a reprezentat pentru noi acest an, cum ne-a binecuvantat Dumnezeu in mod personal in aceasta perioada de har pe care o vom incheia in curand si in ce masura am stiut sa Ii multumim si sa Ii fim recunoscatori pentru toate cate ni le-a oferit. Daca este ceva ce nu a mers cum trebuie, daca nu ne-am bucurat de viata asa cum ar fi meritat, daca ne-am lasat calauziti de un spirit de nemultumire, putem sa rascumparam vremea, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu in anul care vine si sa invatam sa traim Evanghelia in fiecare zi din 2009. Iar daca trebuie sa iertam, sa ne amintim ce spunea marele Shakespeare – “A ierta este o fapta mai nobila si mai rara decat aceea de a te razbuna”. 

Am spus mai sus ca provin dintr-o familie extrem de unita, care a trecut la jumatatea acestui an printr-o tragedie. Craciunul este fara indoiala, si un moment in care sa ne gandim la familie. Isus S-a nascut in familia lui Iosif si a Mariei si acesta este modelul de familie pe care Dumnezeu ni-l propune. Sa intelegem ca fiecare are o misiune in primul rand in familia sa, o responsabilitate care face parte din planul divin, iar indeplinirea acestora inseamna revarsarea binecuvantarii ceresti. Sa ne iubim unii pe altii, caci aproapele nostru este si cel care s-a nascut in aceeasi familie cu noi, sa ne purtam sarcinile unii altora cu bucurie, sa avem grija unul de celalalt, sa ne rugam impreuna, construind altare in casele noastre, sa fim uniti si sa renuntam la egoism, certuri si dezbinare. In familia din Nazaret, Dumnezeu este Cel care oranduieste mersul lucrurilor, iar cei care fac parte din aceasta familie I se supun, Il asculta si Ii indeplinesc planul divin, acceptandu-I voia. Credinta lor devine una, se dezvolta in incercari si cultiva virtutile crestine. Viata lui Isus a inceput cu o incercare, atat pentru El, cat si pentru parintii Sai, caci nu este simplu sa iti nasti copilul intr-o iesle. Vorbind despre ascultare, Maria este cea care in primul rand ne ofera un exemplu in acest sens, acceptand voia lui Dumnezeu. Ea spune: „Iata roaba Ta, faca-mi-se dupa voia Ta!”, atunci cand ingerul o anunta: “Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri.” Ea este o fiinta umila, cu o mare incredere in Dumnezeu, la dispozitia Caruia se pune. Ea este neprihanita si primeste harul si darul pe care Tatal Ceresc i-l face. Ea isi intelege misiunea, chemarea si drumul pe care trebuie sa il urmeze si nu se impotriveste, ci se lasa in mana lui Dumnezeu, acceptand sa Il nasca pe Pruncul Isus. Intruparea lui Hristos se datoreaza si credintei Mariei. Meritul ei este acela de a fi inteles ca putem fi sfinti nu prin puterea noastra, ci prin lucrarea lui Dumnezeu. 

Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, a luat pentru totdeauna natura umană si S-a intrupat pentru ca Dumnezeu nu a dorit să cadem si mai mult in pacat. Dragostea Sa fata de noi s-a manifestat mai intai prin intrupare, iar apoi prin inviere, caci El a devenit Om din prea multa dragoste pentru noi. Dumnezeu a adus intregii lumi vestea buna a Craciunului, insa multi au ales sa nu o primeasca. El este dispus sa ne dea apa vietii din abundenta, iar bucuria Craciunului este o parte din aceasta veste buna. Putem sa traim si sa ne impartasim de bucuria aceasta individual, dar si colectiv, ca familie, ca biserica si ca societate, iar slujirea este elementul principal in aceasta formula. Isus S-a nascut intr-o iesle, pentru ca un om care avea un han si se bucura de prosperitate a refuzat nu doar sa o gazduiasca pe Maria, ci a respins darul facut de cer, posibilitatea mantuirii. La fel si Irod, care nu a sovait sa recurga la crima, luand decizia de a-L omori pe Imparatul Cerului. Dar au fost si oameni care au primit cu bucurie si speranta vestea buna – pastorii si magii. Acestia nu au ezitat sa Il caute si sa I se inchine. Avem sansa acum sa ii deschidem cu simplitate si sinceritate usa inimii si sa ii aducem, la fel ca si magii, daruri – credinţa, nadejde si dragoste. Si sa nu uitam un lucru – cea mai mare dintre acestea trei este dragostea. “Dragostea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el”, spunea Michelangelo Buonarotti. Spiritul Craciunului inseamna in primul rand, dragoste – pentru Dumnezeu si pentru oameni. Asa a fost la inceput, cand Tatal a creat cerurile si pamantul si asa este inca, in Imparatia Sa. De Craciun si nu doar de Craciun, putem trai si respira atmosfera cerului. Depinde de noi sa ne hotaram! 

Stefania Fodorean

Duminica, 21 Decembrie 2008 - Concert de colinde la Polus Center Cluj. ora: 19:00

Sursa: stiricrestine.wordpress.com

Cu ocazia acestui concert vrem sa readucem aminte tinerilor din Bucuresti, de batranii parasiti in camine, de copiii bolnavi de leucemie. Acesti oameni au nevoie de Evanghelie, de aceea Asociatia “Gloria Pro Deo” ( fosta Speranta pentru Mileniul Trei) va invita sa va alaturati echipei noastre.

Pentru detalii suntem disponibili astfel: www.spm3.ro, spm3romania at yahoo dot com