duminica, 26 martie 2006
Ewald Frank
Lauda si multumire ii aducem Domnului. in timpul cântarii m-am gândit ca oamenii il cauta pe Dumnezeu in natura, ici si colo – atotputernicia Lui, puterea Lui de a crea, o poti vedea peste tot, dar pe El personal il putem vedea numai in Isus Hristos, Domnul si Rascumparatorul nostru. Dumnezeu a fost in Hristos si a impacat lumea cu Sine. Fiti bineveniti in Numele scump al Domnului nostru! Eu cred ca noi simtim deja cu totii prezenta lui Dumnezeu. Este foarte bine sa venim in fata Lui intr-o pozitie corecta, pentru ca sa-L putem trai. Va spun din nou "Bine ati venit!", simtiti-va ca acasa. Le urez "bun venit!" in special acelora care sunt pentru prima data in mijlocul nostru. Haideti sa incepem cu cântarea nr. 7, "Doamne, Tu lucruri mari ai facut in viata noastra / Cu bucurie cadem in genunchi inaintea Ta". Sa ne gândim la ce lucruri mari a facut El in viata noastra. Amin! A doua cântare pe care o vom cânta este cea cu nr. 18: "Doamne, noi laudam harul Tau / Care ne-a câstigat pe vecie pentru Tine" . Amin! Aceasta este ca o rugaciune. Mai cântam si cântarea nr. 118 si apoi fratele Graf va aduce un cuvânt pentru noi toti. Sa mai cântam impreuna "Tu esti vrednic / Tu esti vrednic" . [Fratele Frank cânta:] inca o data, va spun tuturor "Bine ati venit!", din inima, in Numele scump al Domnului nostru. Cine este astazi pentru prima data aici? Ridicati-va mâna. Da, din inima va spun "Bine ati venit!", Dumnezeu sa va binecuvânteze. |
|
Citeste mai departe...
|
|
Ii invidiez foarte mult pe oamenii care sunt linistiti din partea lui Dumnezeu, care intampina Craciunul asa cum se cade el intampinat, cu lumina in suflete. Cu
bucurie, cu dragoste de semeni. Care sunt buni crestini, cu modestie si moderatie, asa cum sunt buni cetateni, buni parinti, oameni buni, in general. Imi plac nespus de mult acesti oameni. Mai mult chiar, ii invidiez pana si pe cei rai care asteapta cu bucurie Craciunul. Chiar daca au fost ticalosi tot anul, daca in ziua aceasta boltita ca o biserica isi aduc degetele impreunate pe frunte, pe piept si pe umeri, cu naturaletea cu care vorbesc sau umbla, ei arata
prin asta ca sunt in Dumnezeu si ca Dumnezeu este in ei, stralucind ca un bob de briliant pe catifeaua neagra a pacatelor lor. Eu n-am stiut sa-mi fac cruce pana dupa varsta de 30 de ani.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
 Oare cum ar putea fi un Craciun altfel decat
plin de bucate alese, de instalatii, daruri, colinde ?
Toate aceste lucruri dau intr-adevar un oarecare
farmec Craciunului, ii sporesc frumusetea dar nu ii
reflecta catusi de putin esenta, adevarata
semnificatie.
Desi ma fascineaza aceasta atmosfera, uneori parca
m-as lipsi fara regrete de tot acest farmec si m-as
intoarce in timp sa traiesc alaturi de pastori, fara
fast, dar cu imensa bucurie, nasterea Mantuitorului
meu.
Personal mi-e greu sa asociez nasterea Domnului
cu o zi calendaristica.
In inima mea, Isus nu s-a nascut in 25 decembrie. S-a
nascut intr-o alta zi, zi care mi-a adus pace,
bucurie, speranta si toate aceste lucruri nu vin o
data cu Craciunul si nu trec o data cu el.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
 Cea mai frumoasa surpriza a anului 2006 a avut loc, unde altundeva decit in ‘’Orasul Surprizelor’’: prima biserica romaneasca din Surprise (Arizona) si-a deschis portile in data de 10 decembrie a.c. Cei aproape 200 de români veniti pentru a sarbatori acest eveniment s-au putut intilni cu nenumarati sacerdoti, printre care doctorul Tom George, care raspunde de bisericile române afiliate organizatiei “Church of God”, d-l Doru Ilioi, pastorul bisericii “Emanuel” din Phoenix, Pavel Murza din Chicago cit si alti slujitori ai amvonului de la celelalte biserici românesti din Arizona. Desi este o biserica de nuanta penticostala, “Philadelphia Romanian Church” isi propune sa fie aproape de toti românii din Surprise si din celelalte orase din partea de Vest a Arizonei: Sun City, Peoria, El Mirage, Youngtown, Avondale, Goodyear si Buckeye.
Dupa arata pastorul senior al noului locas, dl Ion Borcea, desi de multe ori in viata usile par inchise, vointa este cea care poate deschide si cele mai ferecate lacate: ‘’ Am cautat un loc de inchinare in urma cu 2 ani. Am batut la multe usi, insa nimeni nu ne-a aratat bunavointa pina in luna octombrie anul curent. La tot pasul intilnesti români mutati aici din mai toate statele americane. Multi dintre ei nu au nici un punct de comuniune cu altii deoarece nu exista nici un loc in care comunitatea româneasca sa se intilneasca. |
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Membri
